Aceste randuri sunt pentru tine…

Da, sunt pentru tine, cititorule! Am decis sa iti scriu pentru ca azi m-am reintors la Oncologie pret de cateva ore. Sigur, esti prins in cotidian, ai probleme de rezolvat, telefoane de dat, lumea intreaga depinde de tine! Mai stiu ca banii nu iti sunt indeajuns, ca nu ai hainele pe care ti le doresti, nu iti permiti ultimele gadgeturi si parca nici viata ta nu-i tocmai ceea ce ai visat… Dar nu te retin prea mult, stiu ca esti ocupat… doar cateva randuri da-mi voie sa iti spun…
Azi la Oncologie am vazut multi ochi tristi, in care viata abia mai palpaie. Am vazut suflete care nu pot fi saturate cu bani si dureri care nu pot fi stinse cu nici un medicament. Am vazut inimi scarbite de lucruri materiale si oameni plini de regrete. Acolo e plin de maini care se agata cu disperare de orice motiv de a trai. Tot acolo am vazut si moartea… Ea sta la panda in spatele usilor de spital. N-o poti romaneste mitui si nici nu-i interesata de tehnologia moderna. N-o poti cumpara cu un bilet la concertele care se apropie. Am inteles ca nu prea ii pasa de Untold…
Da-mi voie sa iti spun o povestioara:

“Tarina unui om bogat rodise mult. Si el se gandea in sine si zicea: „Ce voi face? Fiindca nu mai am loc unde sa-mi strang roadele.”
„Iata”, a zis el, „ce voi face: imi voi strica granarele si voi zidi altele mai mari; acolo voi strange toate roadele si toate bunatatile mele; si voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea si inveseleste-te!”
Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar in noaptea aceasta ti se va cere inapoi sufletul; si lucrurile pe care le-ai pregatit ale cui vor fi?”
Tot asa este si cu cel ce isi aduna comori pentru el, si nu se imbogateste fata de Dumnezeu.”

Te rog sa te opresti putin din ceea ce faci… Respira si te-ntreaba: cu ce pret e toata alergarea ta? Spre unde de indrepti? Cu ce drept te uiti cu mandrie la reflexia ta in orice scanteiere de oglinda, magulindu-te? Care e meritul tau ca traiesti?
Care e meritul nostru, ca suntem acolo, in spatele zidurilor reci ale Oncologiei?
Eu ma intreb asta de fiecare data…

Signature Simona POP 2

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *