GUEST POST: Lucruri de preț și fără…

Lucruri de pret si faraAzi am întâlnit doi ochișori luminoși care m-au privit blând și zâmbitor. Până să ajung să îi întâlnesc, am zărit un creștet de copil cu părul încâlcit și piciorușe desculțe care se plimbau pe lângă cutia mare congelată cu diferite sortimente de înghețată în ea.
Am trecut de copilaș deoarece mă grăbeam să nu întârzii la medicul care avea de gând să îmi dea niște întăritoare pentru trup.

L-am lăsat în urma mea. O grămadă de gânduri m-au inundat deodată. Încercam să fac pace între ele: „Ai putea să îi cumperi tu înghețata, ce te costă? Păi mă grăbesc să ajung la timp să nu îmi pătez imaginea în fața medicului cu nepunctualitatea. Da… să nu îți pătezi imaginea…” răsuna în mintea mea propriul argument dar pe un ton sec și dezgustător de data asta. „Oare nu faci tu ce au făcut preotul și levitul? S-au grăbit probabil să-și țină predica și închinarea și nu au observat lucrul cel mai important, cel mai de preț pe care îl puteau face în ziua aceea deoarece li s-a dat să îl facă în ziua aceea și au ratat ocazia.

Inima îmi bătea cu putere… La o parte cu toată imaginea asta, ce poate fi mai de preț acum, în acest moment? Imaginea mea? Cum se face că umblu cu ochii îndreptați doar asupra mea? Cum se face că azi m-am învârtit doar în jurul meu, a lucrurilor de care am nevoie EU?

Cristos n-a venit pentru El. A pus deoparte toată strălucirea Lui, a luat ștergarul și a slujit.
Cu pași repezi m-am întors la copilaș care studia atent cutia plină de înghețată ca și când ar fi avut de gând să cumpere ceva, n-avea însă nimic în mâini și nici buzunare de unde să fi scos ceva bănuți.

M-am apropiat de el și l-am întrebat ce fel de înghețată i-ar plăcea să își cumpere și cu voce subțire dar sigură, a răspuns simplu arătând înspre un pahar micuț roz, probabil cu aromă de căpșuni: „De asta”.
Ne-am îndreptat înspre vânzătoare și am plătit. Înghețata a costat 1 leu…
Am pus paharul cu înghețată în mâna copilului, iar vânzătoarea mi-a înmânat și o linguriță de plastic pe care am dat-o repede copilului înainte să plece.
Acesta s-a întors cu totului înspre mine și m-a privit… am avut impresia că a văzut până în adâncul meu. Timpul s-a oprit în loc. N-am văzut decât lumina din ochișorii lui și zâmbetul, amândouă frumos împletite. Nu reușeam să îmi dau seama dacă vin amândouă din privire sau sunt separate, dar le-am văzut…

Un leu, atât a costat o bucurie pe ziua de azi. M-am rușinat când mi-am adus aminte cât am investit eu în acele întăritoare. Câte nu fac pentru mine, câte… iar pentru alții?
Cât fac pentru alții? Cât din ceea ce fac are ecou în eternitate? Care sunt lucrurile care nu vor arde în momentul testării lor la sfârșitul zilelor?

Parcă mi-L imaginam pe Domnul Isus care, spre deosebire de mine, s-ar fi oprit de prima dată în dreptul copilașului și sigur i-ar fi dat ceva, ceva poate mai prețios decât înghețata în valoare de un leu. El nu ar fi trecut mai departe.

Mi se așterneau două imagini în față: prima, în care oamenii fug de dimineața până seara pentru a avea, pentru a aduna, pentru a se simți bine, pentru a păzi, pentru a controla, ca în ziua următoare să o ia de la capăt.
În a doua imagine sunt oameni care din ceea ce au, dau mai departe. Oameni care nu adună ca să aibă ci ca să împartă, care prețuiesc oamenii și tot ce are viață și suflare de sus, mai mult decât proprietățile.

Oameni care L-au văzut pe Isus umblând pe pământ și au reținut cum arată urma pașilor Lui și o urmează întocmai. Oameni care știu unde se găsesc adevăratele comori – ascunse sub fețe murdare și purtate de piciorușe desculțe, în trupuri bolnave sau îmbătrânite sau poate în suflete rănite, suferinde care așteaptă să fie curățate, spălate pentru că…

Viața este mai mult decât hrană și trupul mai mult decât îmbrăcăminte.” Luca 12:23
Lucrurile de preț, comorile adevărate, nu vor arde ci sunt sădite deja în veșnicie, iar timpul este din ce în ce mai puțin pentru a le aduna.
Avem nevoie de ochi deschiși care să le vadă și să nu treacă pe lângă ele. Avem nevoie de inimi și mâini care să trudească să le adune. Răscumpărați vremea…

Luați seama cu amănunțime cum umblați, nu ca niște neînțelepți ci ca niște înțelepți răscumpărând timpul căci zilele sunt rele. ” Efeseni 5:16

Căci unde este comoara voastră acolo va fi și inima voastră.” Luca 12:34

Dacă desparți ce este de preț de ceea ce este fără de preț

 

E.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *