Ziua 4: Frumusetea pustiului

 

ziua4

„Cum ar putea cineva sa sature cu paine pe oamenii acestia, aici intr-un loc pustiu?” (Marcu 8:14) 

Daca as fi fost intrebata in urma cu un an, despre cum este viata mea, cel mai probabil as fi raspuns scurt si sec. As fi spus ca este buna si atat. Iar in mintea mea ar fi clocotit deja o avalansa intreaga de motive de nemultumire alaturate la o lista bine structurata de moduri de imbunatatire.

Daca as fi intrebata acum, despre cum este viata mea, nu m-as putea opri din a povesti cat de fericita si plina de binecuvantari este. Ce s-a schimbat de atunci? Nimic! Nu m-am imbogatit, nu am avut parte de vacante exotice, nici de succes profesional si nu am castigat nimic din ceea ce lumea catalogheaza ca fiind implinire. Dimpotriva, am trecut prin pustiu, dar acolo Dumnezeu este cel care m-a invatat sa rodesc.

Inainte de cancer credeam ca totul mi se cuvine, ca viata e in mainle mele, eu sunt administratorul si doar eu decid cum mi-o petrec. Cand Dumnezeu mi-a luat viata in mainile Sale, ca intr-un joc de domino, toate crezurile si visele mele au inceput sa se prabuseasca in lant. Cand m-am vazut la 25 de ani, tintuita intr-un pat de spital, hranita doar cu medicamente si perfuzii, fara vedere si voce, purtand pampers si dependenta in totalitate de cei din jur, mi-as fi dorit sa existe medicamente pentru a calma agonia din sufletul meu.

Nu mi-am permis sa il intreb pe Dumnezeu de ce mi se intampla mie una ca asta. Ma avertizase deja, iar eu am inchis ochii si mi-am astupat urechile. Insa, un lucru nu am reusit sa inteleg: in mijlocul acestui pustiu, cine si cum imi va satura sufletul?

Intr-un fel sau altul, toti ne aflam intr-un pustiu care ne paralizeaza gandirea si ne face sa credem de cele mai multe ori ca viata s-a terminat. Solutiile pentru a iesi din acea situatie sunt epuizate sau nu se afla la dispozitia noastra. E interesat faptul ca atunci cand mintea omeneasca nu mai gaseste rezolvare, la Dumnezeu exista cel putin o mie de raspunsuri. Dumezeu te cheama in pustiu cu un scop: sa stea de vorba cu tine. Fie ca treci printr-un pustiu al durerii, al remuscarilor sau al ingrijorarii, nu uita: acolo vocea lui Dumnezeu se aude mai clar ca niciodata!

Signature Simona POP 2

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *