Ziua 6: Adevarata iubire

ziua 6

  • Este spre binele meu ca m-ai smerit, ca sa invat oranduirile Tale. (Psalmul 119:71)

A fost foarte greu pentru mine sa-mi accept diagnosticul, au fost saptamani intregi in care plangeam fara sa ma pot controla, iar lacrimile imi inundau ochii fara ca sa le pot opri. Doar la auzul cuvantului cancer in inima mea se declansa furtuna. Simteam cum pierd totul, iar visele mi se darama. Pe parcursul acestor luni, am ajuns sa ii multumesc lui Dumnezeu, ca in ce priveste viata mea, a apasat pe butonul STOP.

Tindem sa credem ca viata e despre noi, ca ne-am nascut sa mergem la scoala, ne traim copilaria si tineretea agatandu-ne de tot ceea ce ne provoaca placeri de moment, ne casatorim, visam la o casa, crestem copii si viata se petrece printre toate aceste lucruri, e presarata cu tristeti si bucurii, si o construim in jurul nostru. Traim dupa cliesee, credem ca boala este pentru cei batrani, viata e facuta sa fie traita dupa bunul plac, iar mersul la biserica si Dumnezeu e doar pentru momentele in care ne e greu. Daca viata e doar atat, pot spune cu certitudine ca nu imi mai doresc ziua de maine…

Am trait o viata de poveste, fara griji, cu mult rasfat, fara stres si centrata pe mine. A fost nevoie de o furtuna ca sa-l cunosc pe Dumnezeul care ma iubeste atat de mult incat sa ma opreasca din a ma autodistruge. Si ii multumesc… ii multumesc pentru ca acum am inteles si urasc persoana care urma sa devin daca Dumnezeu nu ar fi apasat stop. Ii multumesc pentru ca in toata aceasta perioada mi-a cernut valorile, prietenii, prioritatile si viata, iar in trierea lor am descoperit oameni speciali, prioritati divine si un alt mod de a trai. Adica un lung sir de binecuvantari… Am descoperit adevarata iubire, o dragoste pe care doar Dumnezeu o poate oferi!

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *