Ziua 8: Hrana

ziua8De ce cantariti argint pentru un lucru care nu hraneste? De ce va dati castigul muncii pentru ceva care nu satura? Ascultati-Ma, dar, si veti manca ce este bun, si sufletul vostru se va desfata cu bucate gustoase. (Isaia 55:2)

La geamul bucatariei mele, pe pervaz, se afla un ghiveci cu flori tare pretentioase: au nevoie des de apa si infloresc doar mangaiate de soare. Sunt zile in care uit a le uda si mahnite isi apleaca tulpinile in jos, spre moarte. Uneori, le privez de apa suficient de mult incat sa-si piarda petalele, iar frunzele sa li se usuce. Cand imi amintesc sa le pun apa, de fiecare data imi spun ca nu vor mai invia, insa, spre surpriza mea, revin la viata cu o mai mare stralucire si frumusete. Pentru ele, apa e un element vital. Nu le pot hrani radacinile cu sampanie, cola sau fresh de portocale. Tot ce au nevoie este apa.

La fel se intampla si cu sufletul nostru. Uneori e atat de insetat dupa Dumnezeu, iar noi alegem sa ii stingem setea si sa umplem golul cu lucruri care il omoara. Uitam adeseori, ca in inima, este un altar special creat pentru Dumnezeu. Undeva acolo, adanc in suflet este un loc, unde Creatorul trebuie sa troneze. Incapatanarea noastra ne face sa daramam altarul, incercand a umple golul cu ceea ce credem noi ca ne este necesar in a fi fericiti.

Sunt inimi in care Ego-ul troneaza. El e rege, prin urmare dorinta noastra este sfanta. Viata este doar despre noi, astfel devenim propriul axis mundi, crezand ca fraiele sunt in mainile noastre. Nimeni nu stie conduce mai bine ca si noi, nimeni nu este la fel de important ca si noi si nimeni nu face lucrurile la fel de bine ca si noi. Mai simplu spus: toti sunt un nimeni, dar eu sunt totul. Cu ego-ul infasurat in mandrie, ne conducem viata spre prapastie.

Alte inimi sunt conduse de materialism. Inghit si se hranesc cu voracitate din dorinta de a avea. Nu le satura nimic si nu stiu ce inseamna multumirea. Sunt permanent infometate si intr-o cautare continua de a stinge dorinta integrarii in tiparul de succes al societatii. Sunt inimi care ii conduc orbeste pe oameni spre nefericire. Nemultumirea atrage dupa sine multa nefericire. In unele inimi amaraciunea prinde lastari. Lastari de regrete, singuratate, frustrari si complexe – lastari care genereaza rani si in viata celor din jur. Alte inimi sunt impaienjenite de invidie.

Tie ce iti anima inima?

Signature Simona POP 2

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *