Ziua 13: Bucurii din pustiu

yiua 13Caci asa vorbeste Domnul: „Nu veti vedea vant si nu veti vedea ploaie, dar totusi valea aceasta se va umple de apa si veti bea voi, turmele voastre si vitele voastre. (2Reg.3:17)

Uneori cand imi amintesc de toata perioada cancerului, ochii mi se inunda cu lacrimi, amintindu-mi durerile prin care am trecut. Incep sa le retraiesc, iar fiorul rece al mortii ma face sa contorizez nenumaratele dati in care ne-am intalnit. Dar de cele mai multe ori, inima mi se umple cu bucurie. De ce? Pentru ca in pustiu, Dumnezeu a trimis ploaie timpurie si tarzie, la timp si ne la timp… In durere, arsita, suferinta si incercare, am primit intodeauna mana – mult asteptata hrana pentru suflet.

Da, mi-am pierdut vocea, iar saptamani intregi orice cuvant pe care il rosteam era o soapta gatuita de durere. Dar in tot acest timp, am invatat sa vorbesc cu Dumnezeu. Am castigat rabdarea cu care trebuie sa Il ascult si atunci am inceput sa conversam. Of… si cat de multe si copilaresti erau intrebarile si framantarile mele… dar niciodata raspunsul Sau nu intarzia sa apara. Am invatat pretul cuvintelor si valoarea lor. Acum nu le mai irosesc, daca nu zidesc…

Da, mi-am pierdut vederea – pe ochii mei se asezase o ceata densa. Au fost zile intregi in care nu puteam distinge chipurile celor din jur. Dar asta mi-a adus discernamant. Acum ii feresc de uraciunile care atrag privirile, ii inchid cand incep sa judece si ii feresc de tot ce imi pare a fi rau. Filtrez lucrurile cu care ii delectez, pentru ca acum stiu ca „ochiul este lumina trupului. Daca ochiul tau este sanatos, tot trupul tau va fi plin de lumina; dar daca ochiul tau este rau, tot trupul tau va fi plin de intuneric.”

Da, mi-am pierdut podoaba capilara si am suferit pentru asta. Ma simteam ca o femeie a carei frumusete este ciuntita. Dar Dumnezeu m-a luat de mana si asemeni unui copil mi-a explicat ce este frumusestea si de unde vine ea. Credeam ca daca am frumusetea acestei lumi, incadrata in niste etaloane omenesti, mi-e destul… dar cand am inceput sa-I vad frumusetea lui Dumnezeu, tiparele din mintea mea au inceput sa paleasca. Nu mi-am mai dorit sa ajung la standardele acestei lumi. Acum am in mine, o frantura din cer. Iar asta straluceste atat de tare, incat in mine se oglindeste frumusetea lui Dumnezeu.

Da, am fost in coma, am avut un atat cerebral, am avut convulsii, insuficienta renala, insomnii, arsuri pe piele, mucozita, ulceratii bucale, atrifiere musculara, varicela, sinuzita, dureri groaznice de oase, alergii, am retinut 20 de litri de apa, iar apoi am ajus la 39 kg, am fost tintuita la pat luni intregi, dar in mijlocul intregului pustiu, nu am decat motive de multumire pentru ca vad mana cea tare a unui Dumnezeu care exista si inca lucreaza.

In pustiul in care te afli, tu ce lectie trebuie sa inveti?

Signature Simona POP 2

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *