Goleste-ti candela!

ziua 16Privirile trufase si inima ingamfata, aceasta candela a celor rai, nu este decat pacat. (Cartea Proverbe 21:4)

M-am surprins adesea, pe patul de spital, cu candela sufletului meu fumegand… incetase sa mai lumineze. A ars mocnit, topind toate nadejdile lumesti si visele tesute adanc in inima mea. Si aveam atat de multe planuri… de vacanta, de dezvoltare personala, de viitor, de afaceri… erau atat de puternice, incat nu credeam ca vor pali vreodata…

In suferinta toate au ars… mi s-au cernut valorile si prietenii, viitorul si planurile, visele si realitatea. Candela mi-era goala… nici macar speranta nu-si mai avea locul in ea. Pana atunci, o tinusem plina la reful, adunasem in ea toate nestemantele acestei lumi, uraciuni care atrag privirile… Era ticsita cu porniri rebele si rautati copilaresti. De multe ori uleiul ce mocnea licarind, avea un iz puternic de mandrie. Alteori, neiertarea si lipsa de dragoste erau combustibilul candelei mele.

Cancerul a ars tot ce e rau. Cancerul mi-a atins inima. Chimioterapia mi-a ucis pornirile rele. Mi-a zdrobit visele, facand loc altora. Acum planurile mele sunt legate de cer. Ma intereseaza prea putin ce cred altii despre mine. Sa tac nu mai pot… in mine a fost zidita o inima noua si un duh statornic. Am primit o nadejde vie, care arde continuu in inima mea si in orice greutate, flacara ei nu se stinge niciodata. Ea nu dezamageste si nici nu inseala.

Tu cu ce iti umpli candela?

Goleste-o dar, ridica-ti ochii spre cer si roaga-te a-ti fi umpluta cu bucurie, pace si dragoste.

Nu le cauta in lume, caci acolo nu sunt nimic altceva decat niste diamante contrafacute, niste valori care inseala si dispar in fata primului munte de probleme… Goleste-ti pumnii si intinde maini curate catre cer…

 

Signature Simona POP 2

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *