Scapa de rebuturi

ziua-23„… priveste-ti urma pasilor in vale si vezi ce ai facut, dromader iute la mers si care bati drumurile si le incrucisezi!” (Ieremia 2:23b)

Azi in oras forfotea o agitatie nepasatoare, zumzet de masini, rasete de copii, pe la colturi tineri fumand a plictis si terase inca pline de oameni prea ocupati de visele lor. Din cand in cand razbeau tipete de ambulanta, vestitoare de rau. Nimeni nu schita un gest… asistam la aceasta scena ca martor al unei simfonii de groaza cu accente macabre… Ne-am obisnuit deja cu razmeritele sirenelor. Nu ne mai instiinteaza nimic. In agitatia unui oras plin, un alt sunet de ambulanta nu mai transmite multe. E deja la fel de banal ca un claxon…

Nu stiu cum sunt urechile tale, dar pe mine ma cuprind fiori reci la fiecare sunet de sirena. Imi amintesc de fiecare data ca ultima mea calatorie trebuia sa fie intr-o ambulanta. Zborul meu spre cer putea incepe dintr-o ambulanta. Imi rasuna si acum vocea doamnei doctor: „Nu am crezut ca veti mai ajunge vie pana la terapie intensiva. Pronosticul nostru era clar: ati avut cele mai mari sanse de a muri in ambulanta. Nu o spun doar eu, ci si medicul de la SMURD care v-a preluat. Ma mir ca sunteti bine…”. Ma mir si eu ca traiesc…dar minunile intotdeauna sunt menite sa te mire, caci in ele e actul lui Dumnezeu. El decide cand se lasa cortina… I-am spus printre dinti ca eu am un Dumnezeu acolo sus si El ma va scoate din spital pe propriile-mi picioare, chiar daca atunci aceste biete picioare  mi-erau neputincioase, lipindu-ma de pat…Cu mainile in buzunarele halatului impecabil de alb, mi-a raspuns cu nosalanta: „mai vedem…”

Mereu plansul ambulantelor in oras ma face sa constientizez ca maine poate fi plansul meu… sau al tau… Le asociez intotdeauna cu un ceas desteptator. In muzica lor aud mai clar ca niciodata cronometrul  care imi ticaie in ceafa. Orice tipat de sirena ma face sa plec genunchiul acum si nu mai tarziu. Dumnezeu nu are nevoie de rebuturile mele. Nu are nevoie de rugaciunea mea saraca din fiecare seara, cand beata de somn ingaimez un „multumesc, Doamne”. Nu are nevoie de un constrans multumesc si un genunchi in piuneze. Dumnezeu nu e vreun habotnic care asteapta sa-si bifeze in condica rugaciunea de dimineata si seara. O astfel de „jertfa” se pierde-n neat. Degeaba genunchiul tau plecat, daca nu pleci si inima.

Dumnezeu nu are nevoie de ultima ora din seara sau de ultima zi din saptamana. Dumnezeu nu se multumeste cu rebuturile tale. El nu vrea sa-L chemi atunci cand i-ai epuizat pe cei din jur. Dumnezeu nu are nevoie de rebuturile mele si ale tale. Momentul tau si al meu e acum… caci ultima ora din ziua de maine nu ne apartine… pana la ultima ora, poti ajunge la a-ti impleti plansul cu cel al unei sirene… scapa azi de rebuturi si fa ordine in prioritati!

Signature Simona POP 2

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *