Cuvinte pentru mine

Azi i-am intalnit pe parintii lui Filip – niste oameni in care straluceste Cerul. In ochii lor am intalnit o pace calda, de nedescris… Am vazut din nou ce inseamna lumina, mireasma si sarea lui Dumnezeu. Ma simteam coplesita, imi era greu sa stau in picioare in fata lor, mi-a fost greu sa le strang mana, iar cuvintele abia si-au facut loc… Mi-am amintit din nou si m-am intrebat ceea ce luni de zile mi-a fost in minte: De ce Filip, si nu eu?! Ce merit am eu ca sunt azi in viata?

 

Ce merit vezi, Tu, Doamne-n mine?

Bulgăre de lut cu licăriri divine,

o trestie frântă, fulg de gheață rece,

un fir de praf, un abur care trece…

 

Doamne, de ce ma ții în viață încă?

O datorie așa mare  – n-am cum să o achit!

Ce as putea sa-ți dau eu Ție?

Aur și arginți?

Vorbe goale și rugi fierbiți?

Să mă plec ‘naintea Ta 

Și-n cânt să-ncep sa-Ți plâng?

 

– Oh, biet vas de lut nătâng,

A Mea e pulberea de stele

și tot ce vezi în zări și-n citadele,

am totu-n Mâna Mea de Dumnezeu!

 

– Oh, Doamne, Domnul meu,

ma ține atunci în palma Ta

și-mi umple mintea și inima și pieptul

cu voia Ta, nu voia mea…

Ia-mi visele… și viața,

 ia-mi ganduri și speranța,

Le ia pe toate și le pune-n vers

și fă Tu, Doamne, din al meu mers

urcuș agale-n Munte Sfânt,

umblare-naltă în Cuvânt…

Signature Simona POP 2

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *