Arunca-ti visele!

ziua-27Omul face multe planuri in inima lui, dar hotararea Domnului, aceea se implineste. (Proverbe 19)

In sase luni de spitalizare am avut suficient de mult timp sa imi analizez viata, pornirile inimii, dorintele, greselile, trecutul, sentimentele, luptele, planurile… mi-am intors trairile pe toate partile si am asistat muta la spectacolul ce se petrecea in sufletul mea: Dumnezeu incepuse sa taie totul, despicand fiecare lucru in parte. Toate sperantele desarte, zorzoanele sufletului si lucrurile fara de care inainte nu puteam trai, Dumnezeu le separa, facand loc unei simplitati sfinte…

Zile in sir, slabita de boala si tratamente, imi retraiam viata in minte. Reparam si refaceam toate situatiile in care am dat gres, mai clar ca niciodata mi-am vazut falimentele si pacatele. Ma refugiam intr-o alta realitate, incercand sa intorc timpul, in speranta ca voi putea da un alt curs vietii mele… In van… Durerile groaznice imi aminteau de fiecare data adevarul crunt in care ma regaseam. Stativul incarcat de perfuzii era tot acolo. Nu exista o asa zisa „putere a mintii” care te ajuta sa schimbi realitatea. Exista doar un soi de reverie nebuna care te face sa o deformezi. Asta se intampla atunci cand visezi fara Divin… Asa am irosit eu ani in sir…

Respiram cerand de la Dumnezeu ora urmatoare… Puneam capul pe perna si cerseam ziua de maine. Soarele diminetilor imi inunda inima cu bucurie: inca mai primisem viata in dar! A  trebuit sa renunt la visele mele – nu-si mai aveau locul: planuri de vacante, planuri de dezvoltare personala, licenta, credite bancare, planuri de afaceri noi, vise despre o familie fericita plina de zambete galagioase de copilasi – toate se spulberau. Isi pierdusera rostul. La ce folos sa mai visez, cand abia mai am speranta pentru ziua de maine?! O respiratie in plus daca primeam de la Dumnezeu si imi era deja destul… Primeam mai mult decat meritam!

Am irosit ani in sir, conturandu-mi propria realitate, tinandu-l pe Dumnezeu deoparte. Nu era nevoie sa se implice peste tot – stiam eu mai bine cum trebuie sa stea lucrurile. M-am angrenat in vise desarte, sperand ca de acolo imi va veni fericirea. Mi-am planificat viata in detaliu, fara sa ma gandesc ca ziua de maine nu e a mea. Si nici nu o pot cumpara… Toata zdrobirea dorintelor mele s-a lasat cu profunde agonii sufletesti… Dar, ce mare biruinta cand am inteles ca Dumnezeu e deja in control, desenandu-mi viitorul cu degetul Sau – eu trebuie doar sa am credinta si arunc toate grijurile in mana Lui…

Tu cum visezi? 

Signature Simona POP 2

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *