Imprastie-ti cuvintele!

deep-seeded-kazoka„Cel ce da samanta semanatorului si paine pentru hrana” va va da si va va inmulti si voua samanta de semanat si va face sa creasca roadele neprihanirii voastre. (2 Corinteni 2:10)

Mi-a fost greu sa accept ca Dumnezeu vrea de la mine sa invat sa rodesc in mijlocul pustiului. Imi parea imposibil sa pot nutri in inima mea pace, dragoste si bucurie, cand trupul imi era atacat  de cancer in fiecare celula. Desi, stiam ca sunt vindecata dupa prima cura de chimioterapie, simteam ca Dumnezeu ma vrea pentru un scop in acel spital, pentru o anumita perioada si pentru niste suflete. Agonizam la fel ca si ceilalti pacienti, aveam aceleasi lupte, aceleasi ganduri, simteam si eu soaptele reci ale mortii in fiecare clipa, dar totusi, Dumnezeu ma umplea de calm, liniste si pace… Eram de neinteles pentru multi pacienti – si totusi – eram determinata mai mult ca niciodata sa las in jurul meu Lumina, Mireasma si Sarea lui Hristos!

In diminetile medicilor, multe dintre discutiile de la raport erau despre mine: „o pierdem pe Simona Pop! ” – dar ultimul cuvant il avea Dumnezeu! Cineva care mi-a vazut la un moment dat analizele s-a socat cat de des am fost aproape de moarte, si totusi, in prag de colaps, Dumnezeu peste noapte schimba rezultatele analizelor mele – din pragul mortii, ma tragea inapoi in viata…

Dupa toate momentele in care Dumnezeu ma ducea sus pe munte alaturi de El, dupa zilele in care ma rugam neincetat, Dumnezeu sadea noi inceputuri in inima mea. Eram atat de suparata ca nu am voce si vedere pentru a impartasi tuturor trairile mele. In zilele in care incepeam sa-mi marturisesc experientele, simteam cu prind aripi spre cer! Simteam ca sunt la locul potrivit, cu oamenii potriviti si in timpul potrivit. Da, stiu, suna hilar – sa fii intr-un spital de oncologie si fii incredintat ca acolo e locul tau ?!

Da, stiu ca problemele tale sunt mari si nu vezi nici o scapare.

Da, stiu ca poate Dumnezeu intarzie sa lasa vindecare peste tine sau cei dragi.

Da, stiu ca pustiul cu care te lupti te face adesea sa spui ca viata e nedreapta.

Da, stiu ca te intrebi adesea de ce ti se intampla tie?

Da, stiu ca oameni dragi s-au stins prea repede.

Da, Dumenzeu stie toate aceste lucruri. Si totusi, nici unul din ele nu conteaza!

Orice motiv de suferinta din viata ta va capata sens in momentul in care te lasi invatat de Dumnezeu si incepi sa rodesti. Orice durere paleste in fata unui nou suflet mantuit. Cauta dar, sa-ti hranesti sufletul cu bucate grase si miezoase. Nu-ti baricada mintea cu spinii amaraciunii si regretelor. Tu in mijloc de pustiu trebuie sa rodesti! La asta esti chemat! Tu cu experienta ta, trebuie sa ii zidesti pe altii. In orice imprejurare, ai datoria sa arunci samanta – roadele tale sa fie cuvintele Adevarului. Le uda cu plans si lacrimi, te zdrobeste, si nu mai intreba „Doamne, de ce eu si de ce mie?”. Te imbraca cu armura lui Cristos si lupta! Pentru un singur suflet mantuit, s-a meritat toata suferinta din cancer…

Tu cum si unde iti arunci cuvintele? O faci cu folos sau te plangi in orice fel de imprejurare dificila? Cand Dumnezeu te scutura din confortul tau, rodesti sau palesti?

Signature Simona POP 2

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *