Azi e ziua ta…

timp„… Dar poporul Meu M-a uitat de zile fara numar. Ce bine stii sa-ti intocmesti caile cand este vorba sa cauti ce iubesti! Chiar si la nelegiuire te deprinzi.” (Cartea Ieremia 2)

Mi-am inceput ziua azi citind Psalmul 106. Langa cafeaua aburinda, savuram jocul razelor de soare in camera inca adormita. Mi-am plecat genunchii, dar nu si sinele…

Parintii nostri in Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, nu si-au adus aminte de multimea indurarilor Tale si au fost neascultatori la mare, la Marea Rosie.

Dar El i-a scapat, din pricina Numelui Lui, ca sa-Si arate puterea.

A mustrat Marea Rosie, si ea s-a uscat; si i-a trecut prin adancuri ca printr-un pustiu. I-a scapat din mana celui ce-i ura si i-a izbavit din mana vrajmasului.

Dar au uitat curand lucrarile Lui si n-au asteptat implinirea planurilor Lui. Ci i-a apucat pofta in pustiu si au ispitit pe Dumnezeu in pustietate.

„Ah, Doamne, ce bine ca eu nu fac la fel! Ce bine, eu nu uit minunile Tale – eu cea care am trait atat de multe minuni! N-a fost nevoie sa vad Marea Rosie despicandu-se ca sa cred in Tine! Tu m-ai facut o minune, dar ce bucurie ca eu nu sunt ca si poporul Tau!” – si gandurile incepusera sa o ia razna galopant. Ma uitam deja in oglinda si vedeam cum rasare o aura deasupra capului meu.

„Ce bine ca eu nu sunt ca cei care uita legile Tale si nesocotesc numele Tau! Multumesc Doamne ca m-ai facut ascultatoare! Multumesc ca eu nu uit lucrarile Tale. „

Simteam deja cum sinele meu se inalta tot mai mult si se simte tot mai bine… dar, oare asta cere Dumnezeu de la mine? Sa cada reflectorul pe mine? Pe neprihanirea mea? Pe ascultarea mea? Oh, biata de mine, era cat pe ce sa-mi alunece piciorul in prapastia mandriei, pentru o secunda de neveghere – pentru o clipa de graba! Oh, tu, minte inselatoare, „ce bine stii sa-ti intocmesti caile cand este vorba sa cauti ce iubesti! Oh, tu inima nespus de rea, ce primejdioase sunt pornirile tale! Oh, tu, oglinda – ciob inselator de sticla poleita…

Doamne, pazeste-mi piciorul in ziua de azi, caci cea de maine nu imi apartine! Intareste-ma in lupta zilei de azi, caci ziua de maine aduce alta lupta. Umple-mi candela, inflacareaza-mi sufletul si calauzeste-mi pasii, caci Doamne, eram aproape sa cad! Pune in mine discernamant sfant, inima curata si intelepciune divina. Pecetluieste-mi buzele cu miere si vorbirea cu sare! Ancoreaza-mi visele in cer si sperantele in Tine!

Au fost zile in sir cand am pus capul pe perna fara sa mai tin cont de ziua de maine. De multe ori nu aveam nici macar certitudinea orei urmatoare. Nu poti lasa probleme nerezolvate pentru maine – azi e ziua ta! Faptul ca ai sanatate, nu iti aduce siguranta zilei de maine. Intr-o lume aflata sub teroare, intr-o societate fara scrupule, intr-o natiune fara Dumnezeu, tu sa nu te bazezi pe tine… sau pe cel de langa tine. Macar ca ai inceput sa crezi ca esti ceva, nu esti nimic. Esti un bulgare de lut imbracat in har!

Nu sunt si nici nu vreau sa fiu un model de urmat. Am lupte, zbucium, pacate si framantari. Am uriasii mei cu care ma lupt. Ia-ti lupa si atinteste-o pe Cuvant! Ochii ti-i indreapta spre cer, pironeste-ti inima la cruce, te leapada de sine si arunca-ti ingrijorarile si singuranta cu care te imbraci. Recunoaste harul care te inconjoara si incepe sa-ti traiesti scopul: da glorie, slava si lauda Lui – prin tot ce faci, cu tot ce esti, cu orice zambet, vorba, fapta si gand!

Faci tu asta?

Signature Simona POP 2

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *