”Cum poti fi atat de puternica?”

Adesea sunt intrebata cum si daca mai rezist? Cum reusesc sa fiu atat de puternica? De unde imi vine taria de a continua? La auzul acestor intrebari, zambesc, crezand ca deja e evident: El e de vina – Dumnezeu!

Da, ma confrunt cu o recidiva,  nu stiu ce ma asteapta maine sau la noapte, dar nu privesc la viitor, ci privesc la Cer. Da, am multe intrebari fara raspuns si nicio reteta secreta pentru supravietuire, insa pe drumul suferintei, am invatat niste lectii importante:

Nu iti permite sa te indoiesti! Ea, indoiala, e ca o buruiana – ii smulgi lastarii de la suprafata, dar incolteste repede inapoi. Am o veste buna: nu este erbicid mai puternic ca si Credinta. Se recomanda aplicarea ori de cate ori este nevoie: dimineata, la pranz, seara si in miez de noapte. In framantare si in nesiguranta. In tristeste, suparare sau suferinta. Vezi tu, Credinta e ca un scut ce protejeaza solul sensibil al inimii. Daca trebuie, impune-ti si ordona-ti sa crezi promisiunile Lui, caci toata puterea Credintei se bazeaza pe Cuvant. Repeta, memoreaza si respira versete!

Scrie liste! Da, m-ai inteles bine: fa o lista cu toate momentele in care Dumnezeu ti-a fost aproape si ti-a raspuns la rugaciuni. Lasa-ma sa te ajut: poti sa incepi cu faptul ca ti-a dat ziua de azi stiind ca faceai planuri pentru ea, la fel cum faci planuri de viitor. Eu stiu ca Dumnezeul meu, care m-a scos din moarte, cel care M-a tinut de mana in ape tulburi sau calme, El e credincios, nu se schimba niciodata si nici nu-I pare rau de binecuvantarile date. Stiu ca Cel care m-a adus pana aici, nu ma va parasi. Stiu ca daca il voi simti departe, am sa-L caut, caci El se lasa gasit de toti cei ce-L cauta cu toata inima. Stiu ca o sa alerg si o sa tanjesc dupa El, fiind sigura ca nu e niciodata departe.

Uneori sunt convinsa ca am ajuns la capatul puterilor. Analizele la fiecare doua zile, durerile, incertitudinea, citostaticele, radioterapia, doctorii si medicamentele mi-au secat lacrimile. Nu stiu cand am plans ultima data…

Sa stii, m-am saturat, am obosit si sunt zile in care sufar mai tare ca niciodata, dar atunci il rog sa-Si inchida ochii, sa-Si astupe urechile si sa nu ma asculte… Sa nu ia seama la toate lamentarile mele, caci sunt om, nevrednica de o lucrare asa mare, fara merite, sunt plina de pacate si lupte. Il rog sa-mi ignore tanguirile, caci nu am drept sa ma plang, stiind ca El a murit pentru mine, apoi s-a oprit in dreptul meu si mi-a dat viata vesnica…

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *